Fără rost (continuare)

Ochii oblici

Se poartă, mai nou, ochii oblici. Vizibili, din capăt de lume, vin călare pe cai cu două-trei inimi, războinicii cu ochii oblici. Nu cred că au ochii oblici înadins. Nu cred că este nu este vina lor, că au ochii oblici. Poate au devenit oblici din cauza întinderilor nesfârșite scrutate mândru. Se ascute unghiul acela al ochilor, dacă toate depărtările sunt ale tale, iar tu încerci să le cuprinzi cu privirea? Poate. Sau poate din cauza vântului rece, despicat cu șuier de sabia ridicată, se ascute unghiul acela al ochilor? Poate. Sau poate din cauza patimilor pierdute, niciodată uitate, păstrate vii în jar se ascute unghiul acela al ochilor? Poate. Sigur, în schimb, se ascute unghiul ăla al ochilor cu fiecare râu de lacrimi, pe care îl contemplă fără să se miște prea mult. Oricum ar fi, se potrivesc bine ochii oblici cu figura lor încrâncenată și cu sufletul lor rânjind zgomotos.

Acum toți au ochii oblici. Toate animalele au ochi oblici. Toți avatarii au ochii oblici. Extratereștrii au și ei - în mod intenționat - ochii oblici. TikTok-ul ceasului din urmă are și el ochii oblici și spada ridicată.

Mi-ar place și mie să am ochii oblici. Mă duc afară, deci, să scrutez întinderile țării mele, cu speranța că va crește unghiul ăla al ochilor. Dar zânele firii se adună în jurul meu. Ele sunt calde în simțire, sunt blânde în adiere, dănțuiesc, nu mă lasă să scrutez depărtările. Aș dori totuși să am ochii oblici, așa că mă duc la răscrucea vânturilor, cu sabia ridicată. Fiorosul șuierat nu se aude, este doar cântecul codrilor, murmurul pietrelor ude, râsul brazdelor. Mai degrabă duios decât crâncen, mai degrabă lin decât răcnit. Așa că las spada jos. Râuri de lacrimi nu am văzut nicăieri pe hartă. Nu știu să fie nici în soarele amiezii, nici în umbra semnului sfânt. Și atunci mă uit cu atenție la oamenii pe care îi iubesc. Nu au ochii oblici. Nu au nimic oblic. Apoi mă uit cu atenție în jurul meu. Totul e drept precum Țepeș-Doamne. Precum Mona mea. Precum Săptămâna Mare.

Hmm.

Rugul. Rugul e oblic. E un pic oblic. Dar înainte de a-l aprinde, întreb salcia mea, din dunga râului, dacă are rost.