Ezitare
Inițial, a fost aici CV-ul meu de prezentare. După ce m-am angajat, am desființat CV-ul. Nu mai avea rost. Multă vreme l-am lăsat aruncat într-un folder. Apoi m-am gândit: de ce nu? Las' să fie. E devenirea mea.
Eu despre mine
De obicei când te uiți la un aparat, îți dai seama la ce folosește. Cel puțin în mare. Știi acel ceva pentru care a fost gândit. Eu, unul sunt un aparat care, la prima privire, creează confuzie. Nu-ți dai seama ce face, la ce e bun. In plus este și destul de vechi, cu vopseaua pe alocuri scorojită. Nu impresionează prin nimic. Dacă te uiți cu atenție la etichetele, lipite în dezordine peste tot, găsești una care zice, că a fost produs în București. Dar el iubește Orăștia și spune tuturor, că este din Orăștie. De fapt, a petrecut acolo o parte a copilăriei, în casa bunicilor și pământul de acolo a prins drag de el. Este locul în care era mare, mic fiind, dar și mai târziu. La București a fost tot timpul mic si neînsemnat, de aceea spune că a fost fabricat, de fapt, în Orăștie. Instrucțiunile de folosire sunt cu coperțile tocite și cu multe pagini lipsă, pagini rupte, probabil, la nervi de persoanele care voiau să-l folosească, dar nu au reușit.
Copilărie
Pe una din primele pagini este o ștampilă rotundă, lizibilă cu Elev mediocru și cu scris circular Școala generală nr. 15, București. O școală mică, în care singurul lucru care impresionează este un stejar uriaș în curte, în spatele căruia el s-a ascuns de multe ori. Singur. Speriat de tot felul de lucruri. Îmbrăcat în tot felul de cămăși albastre. Când – după foarte mulți ani – s-a întors acolo, și-a regăsit amintirile, pe care bătrânul arbore le păstrase intacte, cu multă grijă.Adolescența
Tot o ștampilă cu Elev mediocru este de la Liceul industrial I.L. Caragiale, București, dar cu altă culoare și cu o amprentă mai fermă. Este vizibilă ceva mai multă speranță. Ceva mai multă încredere. Lângă stampilă este scris de mână, cu pixul și subliniat de două ori poetul clasei. Este scrisul unei persoane adulte, probabil al profesoarei de Limba Română, care îi publicase câteva poezii în revista liceului, Aspirații. Tot pe aceeași pagină, este desenat cu creionul un avion supersonic, cu botul coborât și cu prize de admisie exagerat de mari. Jos, în colțul din dreapta, este un un altfel de scris We don’t need no education, înconjurat. Pe lateral, înghesuit, unde a mai rămas loc, este conturată silueta străinului descris de Albert Camus. Aceea cu mâinile în buzunare. Mai sunt ceva floricele delicate, desenate, cu siguranță, de mâna unei fete.
Tinerețe fără bătrânețe
Pe pagina următoare, neașteptat, este ștampila unei unități militare: UM 01847. Ștampila este de data aceasta pătrată, cu unghiuri bine definite, care nu lasă prea mult loc imaginației. Pagina este marcată de urma unei tălpi de bocanc. Aproape ruptă, este clar că a fost călcată în picioare de diverse persoane, înalte în grad. Dar este dominată de avioane supersonice în zbor. Sunt și vreo trei VU-metre, cu acele indicatoarelor împinse la maxim. Pe următoarea pagină vine ștampila Facultății de Aeronave cu Inginer (fără chemare). Este aplicată exact pe centrul paginii. Aici nu mai este desenat niciun avion. Sunt desenate în creion vreo câteva fete din vis, cu haine vaporoase și părul în vânt. Apoi, cu pixul, un nud de femeie, de o frumusețe clasică, grecească. Daniel Martin nu este cel mai iubit dintre pământeni. Este magician. Apoi vin câteva pagini rupte. Bineînțeles, durerea, irosirea nu sunt relevante pentru niște instrucțiuni de folosire. Apoi tot felul de linii de cod, în diverse limbaje de programare, scrise îngrijit, cu alineate la patru caractere și notațiile standard. Comentariile sunt, în următoarele șapte pagini, scrise în limba germană. Este clar că a trăit printre nemți o grămadă de vreme, dar nu a dorit să rămână acolo. Evident - pentru că următoarele pagini au doar linii de cod cu comentarii în limba română. S-a întors acasă. Cu vise. Cu familie. Cu tot.
Tinerețe cu bătrânețe
Ultima ștampilă, pe o pagina nouă, e proaspătă. Abia s-a uscat cerneala: officedev. În fine, cum vă spuneam, aici este vorba despre cu totul altceva. Despre devenire.
Pagini. Officedev.