Fidelitas
I-au retezat capul, dar înainte - exasperați de cuvintele pe care continua să le rostească - i-au smuls limba, apoi i-au străpuns inima. Au făcut lucrul acesta atât de multor oameni ai locului până când le-a obosit brațul. Până când s-au tocit săbiile. Până când s-au plictisit cronicarii. Până când au fost siguri că generația următoare va tremura și va îngenunchea la vederea spadei.
Apoi s-au spălat de sânge într-un râu de pe-aici.
Tatăl lor
- Bani. Știu. Ar trebui să dăm bani, spuse el, mamelor și taților, să nu mai își iubească copiii. Pe semnătură. Tu ce zici? - Nu le pasă de bani, că se iubesc, le pasă de Dumnezeu. - Hmm... Ai dreptate. Dar atunci poate îl convingem pe Dumnezeu cumva să renunțe la prostia asta, începu sa se maimuțărească, familia este iubire, iubirea este familie, totul evoluează, ce naiba, ar trebui sa se modernizeze și El, mai las-o încolo de iubire... Știu că disprețuiește banii, dar poate..., își roti trunchiul de jumătate către seif, poate Îi place aurul. Ii dăm aur din ăla pur - câteva tone. Aă? Ce zici? - Sire, am încercat secolul trecut să-I dăm aur, în '39... - Dar sunt sigur că nu ați încercat cu monezi virtuale... bătu darabana în masă nervos. Raiuri întregi în metaverse pe gratis... Cum să nu vrea? - Dar pentru asta Ii trebuie 4G... Nu are nici măcar 2G, lucrează prin îngeri... - Bingo! sări din scaun, asta e! Măsluim îngerii, e bine ceea ce e rău, e frumos ceea ce e urât, e curat ceea ce e murdar, e drept ceea ce e strâmb, sunt minoritate cei ce erau majoritate, e mamă cine este tată, e fată cine este băiat, e bărbat cine este femeie. Notezi? - Notez, notez... - Îngerii noștri sunt îngerii Lui. Înțelegi? - Aăăă... - După ce am răsturnat valorile, n-o sa mai știe lumea care sunt îngerii Lui și care sunt îngerii noștri. Iar rugăciunea le va fi în zadar. Se vor ruga cu patos la niște servere. Ha, hă, hă! Râse gros, teatral, ca și cum ar fi avut în față o audiență numeroasă. - Totuși, ce legătură îngerii și serverele cu iubirea. Cum omorâm iubirea? Tot răul pornește de la dragostea mamei pentru copilul ei. Aici începe totul, copilul simte căldura din suflet, dragostea și așa îl descoperă pe Dumnezeu, apoi totul e pierdut - va iubi și el, se va dărui unei alte ființe, vor fi convinși că sunt fericiți pentru că iubesc și așa uită de bani... Nu le mai pasă de BANI! Uff... Cum poți omorî dragostea? - Trebuie distruse lucrurile asociate ei! Noțiunea de familie, de mamă, de tată! Am putea șterge cuvintele astea din dicționare, din manuale școlare, din motoare de căutare - când cauți după cuvântul mama pe Google să găsești articole convingătoare despre durerile nașterii și site-uri unde poți cumpăra online, fără efort copii perfecți, care să fie livrați în 24 de ore, să-i poți plăti online sau chiar cash la livrare, să poți să-i returnezi - dacă li s-a deteriorat caracterul - în termen de doi ani de la data achiziționării... Și dacă vor deveni altcineva, de care nu-ți mai place sau ar dori să devină independenți, să-i poți arunca fără probleme afară din casa ta, în societate, și să cumperi alții... făcu o plecăciune către o audiență imaginară, savurând ropote de aplauze prelungi.
Cu mâinile întinse în lateral, rosti șoptit, ca pentru sine, știind însă că-l aude o omenire întreagă: tatăl nostru, care ne ești în conturi...
Exorcizarea
Exasperați de cuvintele pe care continua să le rostească, i-au strecurat arătarea în respirație. Nu mai ai oxigen în sânge, i-au spus. Și l-au conectat la aparate în secția de terapie intensivă. Nu mai ai puls, au confirmat pixelii aparatelor la care era conectat. Și l-au pus într-un sac negru etanș, cu numărul afișat într-un loc vizibil. Și au făcut lucrul acesta atât de multor oameni ai locului până când au luat foc spitalele, până când s-au umplut cimitirele din deal și din vale, până când s-a plictisit OMS-ul. Până când au fost siguri că generația următoare va tremura și își va sufleca mâneca, până la subțioară, la vederea statisticilor.
Apoi s-au spălat îndelung într-un râu de pe-aici.
Tatăl nostru
Pajiștile respiră. Trandafirii și trandafirele au înflorit. Izvoarele clipocesc în armonie. Cuvintele și soțiile cuvintelor se iubesc cu patimă înlăuntrul versurilor. Miorița, mirată, mijește dintre mame. Înaltă, cât se poate, fruntea se lipește de împărăția cerului. Mai sus este doar soarele.
Și surâsul blând al Tatălui.